joi, 23 ianuarie 2014

Nuvela 6

                                                Tanarul orb




            Priveam inca tavanul,uitandu-ma usor paranoic,dintr-o parte in alta,fara un motiv intemeiat.Camera era luminata tot mai slab,razele lunii evitand contactul cu retina ochilor mei,care se pierdeau in intuneric,subjugati de tacere.Linistea devenea apasatoare,creand o atmosfera bizara,combinandu-se si formand o dualitate amorfa,ce reflecta fragmente din ireal.Vederea imi slabea.Peretii erau devorati de acel intuneric,conturul lor disparand brusc,”inecati” de ploaia valurilor obscure ce loveau neincetat incaperea,cucerind tot spatiul inconjurator.Totul era accentuat pe nivele.Receptam fiecare strat de intuneric invelit intr-o liniste magica,apasandu-mi trupul intr-un mod straniu.Mi-am inchis ochii respirand greoi,gandurile mele concentrandu-se la ultimile imagini percepute prin acel abis incolor.Aerul devenea tot mai rece.Ma simteam din ce in ce mai limitat.Pentru prima data,eram sigur ca eram prezent la o demonstratie a unor forte,aparent inexistente,care insa erau prezente,influentandu-ma atat fizic cat si psihic.
            Razele lunii reveneau si dispareau,proiectand modelul perdelelor din fata mea,realizand o multitudine de imagini suprapuse,care lasau in urma lor un adevarat contrast dintre umbra si penumbra.Eram privit si speriat de atingeri neclare.Incercam sa patrund acel zid intunecat cu privirea,sa ma adaptez lui,dar esuam lamentabil,defiecare data ramanand mai adancit in obscuritatea incaperii care se intretea dupa fiecare secunda.Nu distingeam nici o forma,nici o miscare,dar prezenta acestora era tot mai clara.
            O scurta strafulgerare,venita de nicaieri,mi-a dezvaluit imaginea macabra a zecilor de maini ce se ridicau din intuneric,napustindu-se asupra mea intr-un singur “glas”,invelit de aura melancolica a mortii.Totul disparea intr-un fosnet asurzitor,care masca fiecare parte a fiintei mele.Priveam un abis ce ascundea lumina de ochii mei.Pierdeam totul,fiecare amintirea amea scurgandu-se intr-un gol fara margini.Ingropat de viu,intr-o confuzie interioara,involuam intr-un anumit fel,toate gandurile mele indreptandu-se spre locul si momentul in care au luat viata.Am pierdut acea lupta stranie,lasandu-ma prada creatilor mintii mele bolnave.Fiind uimit,gandurile mele se blocau la interval de cateva secunde,ajungand prada acelor “strigate” ale nimicului cuprinse de ura inexistentei.
            Din mijlocul incaperii,o lumina palpaia sacadat,dezvaluind mici parti din incapere.Primul lucru ce l-am realizat era modul aleatoriu in care erau aranjate toate in spatiu,lucru care m-a facut constient de faptul ca nu ma mai aflam in camera mea,patrunsem in alta realitate.Patul disparuse.Eu eram rezemat de perete,in coltul camerei,prabusindu-ma incet,incercand cat mai mult posibil sa raman lipit de acesta,varul de pe el lasandu-si amprenta pe tricoul meu.La cativa metrii distanta de mine,podeaua a inceput sa sune puternic,ecoul acesteia imprastindu-se peste tot.Peretii vibrau,ajungand la un moment dat sa scoata sunete metalice greu de suportat.Am incercat din rasputeri sa privesc mai atent in fata mea.Peretii se arcuiau puternic si se intindeau tot mai mult creand un culoar ingust care continua sa inainteze creand spatiu din nimic.Deasupra mea,peretii creeau un fel de bolte,mascate de umbre ale trecutului,care in mintea mea,ascundeau acele zeci de maini care ma adusera in mijlocul necunoscutului.
            Mi-am intors privirea,observand un bec suspendat in aer,care dansa dintr-o parte in alta,deasupra unui fotoliu vechi,distrus de trecerea timpului.M-am apropiat mai mult de scaunul respective,dar becul s-a stins,lasandu-ma cuprins de frica.Pe cand trageam aer in piept,pregatindu-ma de ce e mai rau,becul s-a aprins din nou,dar de aceasta data,pe scaun se afla cineva.Am sarit in spate scotand un urlet ascutit.Era un cadavru..Am incremenit indata.Mirosul dezgustator al mucegaiului se combina cu firele de praf care jucau in aer.Toate astea cu acea prezenta a mortii.M-am tras si mai in spate,lipindu-ma de perete.In momentul urmator,totul s-a derulat in fata ochilor mei,un fel de flashback.In ochii mei ardea flacara amintirilor.Nu mai aveam o realitate in care ma aflam.Nu stiam de unde proveneau toate acele amintiri.Nu mai ma apasa acea presiune,acea frica,asa ca am pornit incet spre culoarul care inca scotea sunete metalice al caror unde patrundeau direct prin tine,zguduindu-te.Imediat ce am trecut de cadavrul care zacea,parca urmarindu-ma,scaunul incepu sa scartaie.Am luat-o putin intr-o parte pana am atins cu varful degetelor un perete care vibra.Am intors privirea,dar nu mai era nimeni pe scaun,in fata mea,o lumina alba puternica,palpaia,in acel loc,peretii nu mai inaintau.Nu am stat pe ganduri.Incepusem sa alerg aproape prosteste,balasandu-ma aleatoriu.Ma temeam.Reuseam cu greu sa pun capat confruntarii interioare,recastigandu-mi controlul asupra trupului.Punctul de lumina din fata mea devenea tot mai mic,se stingea intr-o spirala calda,care levita, despartind acei pereti oprindu-i din inaintare si din arcuirea lor bizara.
            Pe pereti,se lasa un intuneric tot mai puternic.Umbrele ma inconjurau.Auzeam soapte,care se apropiau tot mai mult.Cu coada ochiului vedeam siluete care pur si simplu se miscau mai mult decat ireal.Aerul se racise.Respiram tot mai greoi dupa efortul depus in acea alergare nebuneasca.Incetinisem inconstient.Fantasmele facusera acelasi lucru.Inaintam alaturi lor,care pareau a fi inspaimantatoare,dar in acelasi timp insotitori fideli.Ma opream tot mai des,ne acordand atentie mintii mele care incepea sa-si redea fiecare gand in ceva real,manifestandu-l cu corpul meu,care il lasam controlat,orbit de tot ce ma inconjura.
            Totul stagna.Linistea capata proportii infioratoare.Aerul era tot mai greu de respirat.Ma simteam in pericol.Receptam informatii de la zecile de fantasme care se apropiau de mine tot mai nelinistite.Sfera luminoasa vibra puternic,undele ei lovindu-se de mine,incercand parca sa ma clinteasca din acel blocaj.Dintr-un reflex brusc,am luat-o la goana,fantasmele urmandu-ma,acestea devenind tot mai infioratoare,tot mai amenintatoare.Radeau.Si rasul lor, pentru prima data,imi dadea incredere si putere.Pentru prima data,resimteam egoul interior,starnit de frica.Si aflasem intradevar.Ma aflam in interiorul meu,sufletul meu,stand in fata mea,emanand energie si lumina,inconjurat si corupt,in mijlocul jumatatii mele intunecate al existentei.
            Am clipit,odihnindu-mi gandurile in acele fractiuni de secunda.De aceasta data,inca credeam ca alerg,dar stateam pe loc,inconjurat de acele naluci.Nu aveau chip,aveau forme diferite,fiecare proiectand personalitati diferite.Ma simteam divizat,imi erau foarte familiare,le percepeam mai mult ca parti din mine.M-am sprijinit mai puternic pe piciorul drept si mi-am arcuit spatele,fiind gata de a sprinta spre sfera luminoasa.Fara a mai ezita,am trecut,oprindu-mi respiratia,prin acel cerc umbros.In spatele meu s-a auzit un urlet de durere,dar de aceasta data nu am mai intors privirea.
            Peretii erau cuprinsi de cenusa si din ei,se despicau sute de bucati,dezintegrandu-i cu totul,lasand un spatiu pustiu in urma lor,in care dansa doar praful si cenusa.Acea lume se dezintegra,fiecare urma a distrugerii alergand dupa urmele mele,fiind gata sa ma insface.Timpul stagna,praful dens ce dansa in spatele mele,ramanand blocat,intr-o pauza si existenta continua.
Daca acele fantasme sunt parti din mine,daca acest loc este o parte din mine,de ce m-as opri pe mine insumi?
            Incercand sa-mi linistesc mintea de reusita,am aruncat o privire inapoi.Nu era nimic care sa ma poata opri.Acel loc astepta dupa mine,sa-i redau lumina,ca acele firicele de praf,sa se observe una pe alta,sa aibe tentative de a se uni inca o data,constituind o noua lume.
            Un vuiet puternic rasuna deasupra mea.Pe masura ce inaintam,acel glob luminos parca ma respingea,lasandu-ma afundat in intunericul acelei realitati.
Sa fie totul doar creatia mintii mele?
            Ramasitele peretilor care inca nu fusesera atinsi de acea cenusa,”cantau” metalic,intr-un mod diferit ca inainte.Umbrele nalucilor inca mai dansau pe acestia,dar nu plecau,dispareau si reveneau,inghetand aerul din jurul lor.In capul meu,gandul de a zbura,de a scapa de urma lor,prindea putere.Din nou dupa o simpla clipire,ma trezisem mai departe,la cativa metrii de acel glob,care devenise o spirala,care dupa fiecare pas prin care ma apropiam de ea,devenea mai intensa in vibratie si energie.Mi-am intins mana dupa aceasta.Degetele incepura sa imi tremure puternic.Am mai facut un pas,dar m-am ciocnit de ceva ce parea a fi un zid.Dar nu il vedeam.Eram blocat acolo,inconjurat de neant,privind in gol,la un blocaj,sfera luminoasa se departa si dintr-o data,disparuse,lasand in urma ei o bezna,care incepea sa ma linisteasca.In jurul meu,incepea sa se lumineze.Chiar in fata mea,o persoana statea linistita si cu o privire plina de dragoste ma privea.Eram eu…ma priveam pe mine,mintea mea luand-o razna izbucnind intr-un amalgam usor amuzant.
Daca,acela sunt eu,de ce ma privesc pe mine?
-Pentru ca suntem acelasi.
Ramasem inmarmurit.Acea voce patrundea cu toata puterea,provocandu-mi fiori pe sira spinarii.Iubirea ma cuprindea cu putere,o fericire neconditionata ma facea sa zambesc larg,privindu-ma pe mine insumi,zambindu-mi de asemenea cu intelegere.
-Si ce se intampla acum,ce va urma?
-Tot ce ai facut,tot ce ai pierdut sau castigat azi,ai facut pentru a trai aceasta clipa,o simti,...dar dispare.De ce preferi sa astepti mereu clipa urmatoare fara s-o traiesti pe cea de acum?Dupa ce celalalt eu,a rostit aceste cuvinte,m-a atins,transportandu-ma brusc fiind cuprins de o lumina calda.
            Auzeam voci.Era o galagie,percepeam tot mai multe personae care aproape alergau in jurul,atingundu-ma.Agitatia din jurul meu incepeam sa o inteleg.Ma aflam intr-un spital.Dar de ce?...Aparatul care imi monotoriza pulsul o luase razna.Muream?Halucinasem in tot acel timp?
-Tu nu mai esti trupul,nu mai ai limite,nici blocaje,esti doar existenta,imaginatie,creatie.
-Si atunci de ce toate astea?de ce trebuie sa constientizez ca am murit?
-Ca sa-ti dovedesti ca nu ai murit.Totul tine de concepte,lumea astea in care ai fost,este doar din imaginatie.Dar esti orb,corupt de bunuri materiale,de substante care-ti sterg legatura dintre gand si spirit.Tot intunericul si obstacolele tale,iti sunt propriul egou,care te vroia blocat aici,sa ramai orbit,sa iti manance interiorul.
            Se sfarsise.Sfarsitul fiind defapt inceputul.Legatura spirit-gand se realizase,devenisem o simpla existenta,nelimitata,nemarginita de blocajele multidimnesionale.Aici am vrut mereu sa fiu,in unica dimensiune…Totalitatea.
                                                                                                

2 comentarii:

  1. "Dar esti orb,corupt de bunuri materiale,de substante care-ti sterg legatura dintre gand si spirit.Tot intunericul si obstacolele tale,iti sunt propriul egou,care te vroia blocat aici,sa ramai orbit,sa iti manance interiorul." - cat de adevarat si trist, in acelasi timp ! Apreciez enorm de mult modul in care ai descris totul, pana la cel mai mic detaliu si ai facut in asa fel incat si cititorul sa aiba senzatia ca traieste acele momente. Minunat! Multa bafta in continuare!

    RăspundețiȘtergere